duminică, 22 martie 2009

Eu sunt descoperirea ta...

Eu sunt descoperirea ta.

Sufletul tau a citit harta

Regiunilor de singuratate si tacere

In care atata viata frageda piere

Sau amurgeste fara speranta si vis

Si tu ai pus degetul si ti-ai zis:

Acest frasin trist si gol de langa apa

Cu radacinile infipte in stanca ce-o sapa

Sa fie pentru o inima ranita de fata

Singura duiosie si alinare, singura coroana plecata

Amintind un suras, un fior si o tanjire

Atuncea cand pierdute-au fost toate din iubire.

In tine voi uita orice robie si orice dor de zare

Sub ramurile tale scuturate, sub crengile rare

Se vor infrati zodii si drumuri nesfarsite

Iar eu voi culege stropi de roua din vechile ursite

Si voi visa, odata sa ma cufundin ochii tai iubite!

sageata

Lama ascutita,

Mereu se intoarce

Spre tinta ravnita.

Buze posace,

Raman de lemn.

Intr-o doara

Si demn

(din cale-afara)

Pieptul se lasa strapuns

Iubirea m-a uns.

gand

Cantecul asta mare, 

Iubirea si toate

Sunt intunecate

Jocuri amare.

Aproape neauzit

Gandul imi trece

Seara inlta si rece

M-a desfrunzit.

Din nou, sa nu cad,

Viata m-a rasturnat.

Cand m-am uitat,

CER cera sub brad.

marul

am cules

ades,

mere.

muntilor

de stanca,

le spun

INCA...

am ramas

la un pas.

pana la fund

MARUL e rotund.

Cerul a nins, plin de vis

Viata - ICOANA

Pe pereti toarna

In coloana 

ADEVARUL

dar...

In clipa de ragaz, adormit

Strabate lent infiorata noapte

Singur al serii necaz il admit

Cand gandul tacut ascunde soapte

Langa o stea iubind albastru

Sta lacrima cazuta din cristal.

De s-ar putea s-atinga luna

Versul trezit,ar fi dus de val...

Ar inunda privirea atintita,

Pe stanca din povestea lui Icar, 

Si-ar spulbera micuta scoica

Ramasa in mana cu-n DAR...

Stanjenel

Frunze de sabie

Cu flori liliac

Un iris il taie

Mirosul de ac

o clipa

In vise uitate 

Si-o viata cenusa,

Mai sunt doar minute

Ce-asteapta sub usa.

Par sa treaca usor,

Cand fumul ridica

In rotocoale flori

Acea clipa mica

singuratate

Cand seara s-a lasat,

Ma afund in zapada,

Ca un uitat,

Ce inca vrea sa vada...

cupa puterii

Din potirul

de aur,

sorbim

picatura

cu picatura.

Viata din noi

E

si dur ne subjuga

ca aceasta bautura.

2

Mereu inceput

cand zapada se scruma

Mereu primenit

pentru-o viata mai buna

Mereu doar traind

Uitam de noi

Mereu spre APOI

Cautam DOI

Ziua si noaptea isi vorbesc

Intre ore ce tac

Si mereu inceput 

Dau tribut

Speranta

Sunt valuri care te rastoarna

Aratandu-si iubirea lor

Cand cu galeata toarna

Scantei de soare multicolor

Si patrund in adanc cu sfiala

Involburand mintea intreaga

Un fir de cala

Si sufletul incepe sa mearga...

          Spre celalalt

          Spre altadat

          Si spre un alt taram

          Ne taram...

De 1 n-ai scapare, uitare dragostea nu are...

Suferinta lui unu  e nemasurata

Si ochiul refuza sa vada

Cand picuri de roua

Ca valuri se sparg

In pumn ca sa cada...

Raza de soare arde privirea

In popasul de peste zi

Adunand in zefire

Vointa-n FI

Cuvinte

Cuvinte care ma strapung

Stau ascunse sub limba de foc

Si ies numai cand "lumineaza"

Un gand bun sau o inima viteaza

Bunatate, bun simt si mila,

La brat cu servialitatea si cu stima

Sunt aruncate intr-un colt de urlet,

De injurie, amenintari si teama...

Raman doar rautatea, defaimarea

Neomenia si chiar profanarea,

Intr-un cerc mult prea mare

 Pentru neobrazare.

Ele vor  sa faca exterminare

Pentru detronare,  si in intuneric 

Pornesc un asalt percutant ,

Spre zona triunghi , luminata feeric,

Unde zac adormite,

Calitatile omului cu minte,

Ce se vad in lumina o salba

Ce gatul e mandru s-o aiba .

De multe ori insa se rupe,

Si intuneric in suflet patrunde...

duminică, 8 martie 2009

roadele smochinului = faptele omului

Daca viata nu e de la noi , cel mai inalt mod de a o pretui este de a face Voia Lui,adica menirea noastra...Metaforic, la asta se refera roadele smochinului...Pildele, aceste jaloane lasate de Dumnezeu , vin sa ne indice drumul parcurs de Iisus catre Cel Dintai .Posibilitatea de a deveni precum El e cel mai minunat lucru pe care l-a dat Dumnezeu oamenilor "Fiti sfinti asa cum eu sunt sfant!"

sfarsitul are inceput

Nu e mult intre maine si trecut!

a fi

Puterea de-a prinde sageata in zbor, de aceasta mi-e dor!

poezia inimii (ciclul FIOR)

Am pus aroma si culoare pe degetul intai
Mai apoi am scrijelit cu  minte 
Albastrul vaselor pe marea dintre noi
Rosul stelar l-am estompat cu raze

Inelarului i-am pus sentiment
Lumina am facut-o vis

Iubirea am inchis-o in adins

Sa lumineze -al firii continent

in timp ce terra doarme norii vorbesc


Voluptatea lor indeamna la bucurie si abundenta. Cerul din noi daruieste visare si clipe fericite.

in palma e viata care fertilizeaza


   Mana omului care in viata tine cont de toate, inclusiv de frumos. Noutatile sunt un fel de impulsuri dadatoare de viata. Viata capata un nou avant, iar degetul se misca si scrie mai departe. 

   In puterea inimii e profunzime si autentic, iar hotararea din interiorul ei da savoare in prezent si viitor. Vocea interioara alege aceasta cale cand isi propune sa iubeasca nu numai o persoana ci insasi lumea - e un fel de scrisoare de dragoste adresata unei persoane imaginare pe care o vei intalni in curand.

   Ca sa dai vietii tale mai multe zile, traieste cu pofta si pasiune, adica lasa-te cu avant in momente palpitante si implica-te ca sa invingi timpul - aceasta materie din care este plamadita viata.

duhul

duhul